Ipamorelin

Date moleculare

Secvență

Aib-His-D-2-Nal-D-Phe-Lys-NH2

Formulă

C38H49N9O5

Masă moleculară

711.9 g/mol

CAS

170851-70-4

PubChem CID

9831659

Asupra a ce acționează

• Receptorul de tip GHRP de pe somatotrofele hipofizare — profilarea farmacologică cu antagoniști GHRP și GHRH din lucrarea fondatoare a localizat răspunsul de hormon de creștere la un receptor de tip GHRP, nu la receptorul GHRH. Situsul este caracterizat acolo doar farmacologic; denumirea de receptor ghrelinic GHS-R1a ține de nomenclatura ulterioară și nu apare în niciuna dintre sursele citate aici.
• Eliberarea hormonului de creștere din somatotrofe — în cultură primară de celule hipofizare de șobolan, precum și la șobolani anesteziați și porci conștienți, eliberarea de GH a fost similară cu cea a GHRP-6 ca potență și eficacitate.
• Axa hipotalamo-hipofizo-suprarenaliană — proprietatea definitorie raportată este una negativă: acolo unde GHRP-6 și GHRP-2 au crescut ACTH și cortizolul, acest compus le-a lăsat la niveluri nediferite semnificativ de stimularea cu GHRH, chiar la expuneri mult peste cele necesare eliberării de GH.
• Alte axe adenohipofizare — la porci, niciunul dintre secretagogii testați nu a modificat FSH, LH, prolactina sau TSH plasmatic, ceea ce stă la baza afirmației de selectivitate din articol.
• Semnalizarea din aval GH→IGF-1 cu reparare prin celule satelit — o sinteză ortopedică din 2026 încadrează compusul între secretagogii de GH care acționează pe această axă, dar este interpretarea autorilor, nu un rezultat măsurat.

Ce raportează studiile

Fiecare punct de mai jos rezumă lucrarea al cărei număr îl poartă și este scris după propriul ei rezumat. Eticheta arată cum au fost obținute datele.

1. 1.
   model animalEur J Endocrinol (1998)

   Lucrarea fondatoare de farmacologie (1998). Descrie compusul ca pentapeptidă identificată într-o serie construită fără dipeptida centrală Ala-Trp din GHRP-1 și îl caracterizează în trei sisteme: cultură primară de celule hipofizare de șobolan, șobolani anesteziați cu pentobarbital și porci conștienți. În fiecare, eliberarea de GH a fost similară cu cea a GHRP-6 ca potență și eficacitate, iar profilarea cu antagoniști GHRP și GHRH a localizat efectul la un receptor de tip GHRP. Rezultatul de selectivitate este teza centrală a articolului: GHRP-6 și GHRP-2 au crescut ACTH și cortizolul, în timp ce sub ipamorelină ambele au rămas la niveluri nediferite semnificativ de cele observate după stimularea cu GHRH, iar niciunul dintre secretagogii testați nu a modificat FSH, LH, prolactina sau TSH. Autorii îl propun în final drept candidat pentru dezvoltare clinică viitoare — adică nu raportează date pe oameni.

2. 2.
   sintezăJ Am Acad Orthop Surg Glob Res Rev (2026)

   Sinteză din 2026 despre peptidele terapeutice în ortopedie, organizată în jurul rețelelor de semnalizare — PI3K/Akt, mTOR, MAPK, TGF-β și AMPK. Încadrează ipamorelina, alături de CJC-1295, tesamorelin, sermorelin și AOD-9604, între secretagogii de hormon de creștere despre care se afirmă că acționează prin semnalizarea IGF-1 și repararea prin celule satelit. Este o sinteză mecanistică, nu date noi, iar autorii afirmă explicit că, deși studiile preclinice sunt promițătoare, studiile clinice lipsesc în prezent.

3. 3.
   sintezăAm J Sports Med (2026)

   Sinteză narativă adresată medicilor ortopezi și de medicină sportivă, bazată pe o căutare PubMed a studiilor biochimice și clinice privind cele mai intens comercializate peptide injectabile. Ipamorelina apare doar în combinație cu CJC-1295: se raportează că această combinație a ameliorat semnificativ tensiunea tetanică maximă în modele murine de pierdere musculară indusă de glucocorticoizi, iar sinteza precizează direct că rezultatul se limitează la studii pe animale. Concluzia generală este că indicațiile, dozele, frecvența și durata rămân necunoscute și că sunt necesare cercetări substanțiale de siguranță și eficacitate înainte de orice recomandare.

4. 4.
   sintezăSports Med (2026)

   Sinteză narativă din 2026 în Sports Med, care acoperă atât peptidele aprobate, cât și pe cele neaprobate promovate direct către pacienți, între care și ipamorelina. Descrie o „piață gri” paralelă de compuși neaprobați, care funcționează în mare parte în afara supravegherii de reglementare — rezumatul nu precizează în care dintre categorii se încadrează fiecare compus enumerat — și conchide că, deși multe astfel de peptide arată rezultate favorabile de reparare tisulară și metabolice în modele animale, datele riguroase de siguranță la om sunt rare, cu potențial de vătămare gravă. Sinteza tratează și efectul placebo ca mediator al eficacității raportate și modul în care rețelele sociale îl amplifică.

Folosit în cercetări despre