Hexarelin

Date moleculare

Secvență

His-D-2-methyl-Trp-Ala-Trp-D-Phe-Lys-NH2

Formulă

C47H58N12O6

Masă moleculară

887.0 g/mol

CAS

140703-51-1

PubChem CID

6918297

Asupra a ce acționează

• GHS-R1a, receptorul grelinei — sintezele descriu legarea și activarea acestui receptor cuplat cu proteine G în mod similar grelinei; angajarea receptorului este asociată in vitro cu semnalizarea Gq/fosfolipază C și mobilizarea calciului intracelular, iar în modelul de ischemie/reperfuzie la șobolan tocmai modificările de expresie ale IL-1β și IL-1Ra au fost anulate de un antagonist GHSR.
• Receptorul scavenger CD36 — marcarea prin fotoafinitate a membranelor cardiace de șobolan a identificat proteina de legare a hexarelinei ca o glicoproteină de circa 84 kDa a cărei secvență N-terminală era CD36, exprimată în cardiomiocite și în endoteliul microvascular; GHRP peptidice concurează pentru acest situs, dar secretagogul non-peptidic MK-677 nu.
• Tonusul vascular coronarian prin CD36 — în inimi izolate perfuzate, activarea CD36 de către hexarelină a crescut presiunea de perfuzie coronariană în manieră dependentă de doză, răspuns absent în inimile CD36-null și la șobolanii spontan hipertensivi deficitari în CD36.
• Semnalizarea interleukinei-1 în miocardul ischemiat — studiul in vivo pe șobolan raportează scăderea IL-1β și creșterea IL-1Ra în miocardul reperfuzat, efect neutralizat prin blocarea GHSR.
• Secreția hipofizară — sinteza asupra clasei notează că GHRP eliberează puternic și reproductibil hormon de creștere, dar eliberează și prolactină și ACTH/cortizol, deci clasa nu este selectivă endocrin.

Ce raportează studiile

Fiecare punct de mai jos rezumă lucrarea al cărei număr îl poartă și este scris după propriul ei rezumat. Eticheta arată cum au fost obținute datele.

1. 1.
   sintezăJ Geriatr Cardiol (2014)

   Sinteză narativă concisă a literaturii cardiovasculare. Expune tabloul cu doi receptori — GHS-R1a în creier, ca pentru grelină, plus distribuția periferică a GHSR în inimă și vase, precum și receptorul non-GHSR CD36, descris drept receptorul cardiac specific care mediază efectele cardioprotectoare — și afirmă că hexarelina este mai stabilă chimic și mai potentă funcțional decât grelina. Încadrarea terapeutică este explicit prospectivă („ar putea fi” un agent promițător), iar lucrarea adună dovezi existente, fără a produce date proprii.

2. 2.
   sintezăAnn Endocrinol (Paris) (2000)

   Sinteză asupra clasei GHRP. Raportează o eliberare de hormon de creștere puternică, dependentă de doză și reproductibilă, dar și o eliberare semnificativă de prolactină și ACTH/cortizol, deci clasa nu este selectivă endocrin; sunt notate și efecte asupra aportului alimentar și a somnului. Tyr-Ala-hexarelina radiomarcată a evidențiat legare în hipofiză, hipotalamus și regiuni cerebrale extrahipotalamice, precum și în inimă, suprarenală, ovar, testicul, plămân și mușchi scheletic, cu densitate mai mare decât în sistemul hipotalamo-hipofizar, iar în sistemul cardiovascular uman maximă în ventriculi; legarea la membranele cardiace a fost deplasată de GHRP peptidice, dar nu de MK-677. Sinteza mai citează activitate antiapoptotică pe celule H9c2, protecție față de leziunea miocardică indusă de ischemie la șobolani vârstnici și deficitari de GH și un efect inotrop pozitiv la subiecți umani — însă doar ca enunțuri de sinteză, fără designul, mărimea eșantioanelor sau controalele studiilor de origine.

3. 3.
   in vitroCirc Res (2002)

   Lucrarea care a identificat CD36. Membranele cardiace de șobolan au fost marcate cu un derivat radioactiv fotoactivabil al hexarelinei și purificate prin cromatografie de afinitate cu lectine și electroforeză preparativă, rezultând o proteină de legare de circa 84 kDa a cărei secvență N-terminală, după deglicozilare, era identică cu CD36 de șobolan, glicoproteină multifuncțională exprimată în cardiomiocite și în celulele endoteliale microvasculare. În inimi izolate perfuzate, activarea CD36 a crescut presiunea de perfuzie coronariană în manieră dependentă de doză; răspunsul a lipsit în inimile de șoareci CD36-null și de șobolani spontan hipertensivi deficitari genetic în CD36 și a corelat cu expresia CD36 la imunoblot. Este muncă de identificare a receptorului pe membrane și organe perfuzate, nu tratament pe animal întreg, iar extinderea autorilor către vasospasmul coronarian din hipercolesterolemie și ateroscleroză este formulată ca ipoteză, nu ca demonstrație.

4. 4.
   model animalInt Heart J (2017)

   Studiu in vivo pe șobolan, în model de ischemie/reperfuzie miocardică: șobolani masculi Sprague-Dawley au suferit ligaturarea arterei coronare stângi urmată de reperfuzie, apoi au primit hexarelină, o comparație echimolară cu grelină sau ser fiziologic, cu evaluare prin ecocardiografie, dozarea malondialdehidei, colorații histochimice și Western blot. Raportul descrie funcție sistolică ameliorată, malondialdehidă scăzută, mai multe cardiomiocite supraviețuitoare, IL-1β redus și IL-1Ra crescut în miocardul reperfuzat, beneficiul global fiind descris drept ușor superior grelinei echimolare; modificările de expresie ale IL-1β și IL-1Ra, nu rezultatele funcționale, sunt cele arătate ca anulate de antagonistul GHSR [D-Lys3]-GHRP-6. Autorii înșiși descriu mecanismul ca parțial — protecție „în parte prin modificarea căii de semnalizare IL-1” — iar studiul rămâne pe o singură specie și un singur model, fără braț uman.

Folosit în cercetări despre